luni, 11 martie 2024
miercuri, 6 martie 2024
marți, 5 martie 2024
POEME DIN RĂSUNETUL CULTURAL
În bătaie de vânt, în bătaie de gând
La peste șaptezeci de ani de acasă
să vezi ce nebunie
să vezi ce gând
de parcă oarecum chiar aș fi luat la rost: că poate
nu mai e bine să mă accept așa cum sunt
așa cum am fost.
Însă și mai marea demență
gândul și mai zurliu
e că eu mie însumi nu-mi pot spune cum să fiu
pentru ca să nu mă mai accept așa cum sunt
așa cum am fost
în bătaie de vânt
în bătaie de gând
nicicând la adăpost.
Ispita definiției
Interiorul infinitului este exact
(poate chiar mai mult de atât) cu
exteriorul infinitului
dat fiind că infinitul e pretutindeni – adică
în interiorul și în exteriorul său.
Iar când se spune: fără sfârșit
e același lucru de parcă s-ar spune: fără început
tot ce există
cosmosul cu toate ale lui
însuși nesfârșirea
fiind mereu la mijloc;
la mijloc se naște și se moare
exact la mijloc se află începutul și sfârșitul
adică – infinitul în propriul său centru
din care pornesc aproape proverbial
cele două linii perfect paralele, care
obligatoriu se întâlnesc undeva în infinit.
Eu cred: în vârful unghiului
dintre degetele
Lui Dumnezeu.
miercuri, 28 februarie 2024
vineri, 16 februarie 2024
luni, 12 februarie 2024
duminică, 11 februarie 2024
sâmbătă, 3 februarie 2024
POEM DIN EXPRES
TEXTUL ȘI VIAȚA
Dacă acest pretext de text
sau text-pretext nu ar fi existat
el ar fi trebuit inventat în lupta
și unitatea contrariilor
ca permanentă intrare
și ieșire din situație
întru atenuarea monotoniei universale
dar mai ales a absențelor abisale
și a scurtei durate de viață umană care
dacă nu ar fi existat
sigur că trebuia inventată.
I
Cred că pe petalele
florilor de piersici
au rămas amprentele
digitale ale îngerilor.
II
Când eram copil-copil
aveam în grijă
îngerii
care aveau grijă de
mine.
SUBACVATIC
Un vis în care te simți ca lipsit de apărare
și de memorie
sau de memorie ca apărare;
visul cu un lung subsol al școlii de arte ocupat
de poporul de statui handicapat al începătorilor în
sculptură
sau
visul ca o
lentă filmare subacvatică a Atlantidei
în fine
descoperită.
CĂUTAREA
TIMPULUI PIERDUT
Căutarea timpului pierdut
ca
sau ca
sau ca la cine mai știți domniile voastre
e o îndeletnicire ce nu se aseamănă cu niciuna alta
poate că
abia-abia având asemănare cu culesul de melci
undeva prin nisipurile pustiului.
miercuri, 31 ianuarie 2024
POEME DIN ATENEU
unde se cuibăresc cele mai harnice berze
am trăit ciudatul senti-
ment
senti-
vis
ca o sentință a abolirii răului capital
încă până la apariția lui în lume;
la Începutul tuturor începuturilor… – ba nu
chiar până la Începutul începuturilor
pe când
nu se născuse și moartea;
chiar până la Începutul începuturilor când
înainte de toate a fost Cuvântul (în țara bambusului
se zice: la început a fost hieroglifa)
și Cuvântul era la Dumnezeu
(ieroglifa era la Buddha )
și Dumnezeu era Cuvântul
(și nici Buddha nu era Tăcerea)…
și Discursul era la toți
și toți erau Discursul
care a fost înainte de Marele Post
zis tăcere universală survenită
din cauza Discursului…
poate chiar huligan
odată ce-L consideră pe Dumnezeu
Concetățean?...
Drumul e greu.
urcă
urcă
dar nu-ți fă iluzii:
chiar de ești, aproape,
absolutul geniu
în ceruri nu există post de
luni, 29 ianuarie 2024
POEME ÎN CONVORBIRI
ori în rostogolire pe con abrupt
sau oricare alt con sau unghi
cele mai multe din ele prăbușindu-se
dinaintea gloatei (fost popor) disperate
căzute în genunchi.
foștii miniștri și fostul popor
alias gloată îngenuncheată se ridică din căzătură
săltându-se din genunchi
scuturându-se de praf sau
dacă a fost foarte grav
curățindu-se cât de cât de mocirlă sau vomă
cum sugerează alegoric pe arena circului vreun măscărici
vreun arlechin
pentru ca spăsiți
dar și nițel optimiști să se pregătească
de un nou scrutin.
sau mai multor portocale
specimene solare
aproape supranaturale
însă e de spus din capul locului –
oricâte ar fi la un loc
în al pârgului soroc
în amorul lor colectiv cele trei
sau mai multe portocale
nu pot fi considerate amorale
pentru că oricum am da-o
de vrem sau nu vrem
până sunt culese
și jucate în mână
apoi vândute fruct cu fruct
sau toate la hurtă – fiece grădină
de portocali pe rod
e predestinată a fi un imens harem
și fiece portocală – un fund de cadână.
marți, 16 ianuarie 2024
ÎN 2024, POEME NOI DIN 2023
Printre sute de catarge
Dacă
printre sute de catarge care lasă
malurile
veți vedea pământeanul sleit de
rătăciri
pe colana vertebrală
pe osatura șirei spinării căruia
pielea trupului
i se învolbură ca o pânză pe catarg
să știți – neapărat –acela va fi
Odiseu;
el
(tu sau eu)
omul-catarg
mon semblable, mon frère*…
El (tu sau eu) – Odiseu
printre sute de catarge – mâinile
sale
desfăcute în văzduh
în plin cosmos – catarge ciunge...
...Încotro plutești tu
omule?...
Din memoriile lui Odiseu
Oarecum neliniștit, observasem
că
la intrarea în grota lui
Polifem
creștea rău prevestitor un pâlc de
chioara-găinii.
Din păcate
nefasta prevestire se
adeveri – fură devorați
furați din lumina zilei
și din așteptările Ithakăi
șase dintre noi...
Însă namila-holbitură
continua să ne vâneze
cătătura ei fiind atât
de grea încât
când o arunca spre cineva
chiar se auzea cum ea
cade, zguduitor
pe pământ;
astfel că
hăituit între viziune și
previziune
îmi spuneam – ca să nu
disper:
dacă nu-i vin de hac eu
o va face Homer…
În fine
pâlcul de chioara-găinii
prevestea rău
și pentru monstruosul
călău
după care eu nu am avut
motiv să fiu trist
că, răzbunător, am făcut
ce am făcut cu
holbatul ochi al
Ciclopului-lunetist...
Vorbe în vânt versus oul ne-dogmatic
Când îmi supra-
încordez privirea
ațintită parcă în gol
pot vedea până și
spectrul (ec)oului
bănuțul (ec)oului nedogmatic
a eternelor sale sunete
fără consoane
alungite ca o coadă de
cometă secretă
însă mai clar mi se
arată vederii vorbele în vânt…
Ieri a plouat
Piatră de mormânt. Din
scobitura unei cifre din anul morții
bea un graur.
luni, 1 ianuarie 2024
marți, 19 decembrie 2023
joi, 14 decembrie 2023
joi, 7 decembrie 2023
duminică, 3 decembrie 2023
luni, 30 octombrie 2023
DILEME ȘI EXTREME / Poeme
Nu ar fi existat
C’est un
jeu un jeu très grave
Où le vaincu est toujours
le plus brave.
Robert
Desnos
Învinșii
de până la noi răpușii
din(tre) noi
sunt cei
cărora destinul
nu le-a
mai acordat ceva eternitate
sau ceva
viață
ori măcar
o singură clipă în care
inevitabil
ar fi devenit eroi;
însă ar fi
fost ucigător de greu
imposibil
de viețuit într-o
deplină
lume de genii
omenire
otova de eroi (și
corect
politicește precizând – de eroine)
din(tre)
ei
din(tre)
noi
din(tre)
cei de mâine – o astfel de lume
nu ar
exista nici măcar o clipă
de atâta
eternitate
și aprigă,
necurmată vitejie
până la
nebunie care
ar fi
dus-o la moarte
ar fi
dus-o la pieire
concomitent
– din fericire
și din păcate
din păcate
și
din
fericire...
Dileme și extreme
Dumnezeu întrebându-se... (Doar el
Dumnezeu
se poate întreba pe El Însuși
nimeni altcineva fiind autorizat
să-i adreseze vreo întrebare);
deci Dumnezeu întrebându-se
ce crede El Însuși despre hoteluri
în genere
sau concret despre oricare hotel
în fine a înclinat spre concluzia (pe care
Sie Însuși Și-a spus-o ca mare secret)
că unitățile hoteliere
Îl cam dau în dileme
una din aceste dihotomice extreme
(e drept, cam dură)
înclinând spre gând că ar fi vorba totuși
de Sodoma și Gomora
în miniatură...
Însă și ele de asemenea
până la o vreme...
Iar
până la acel soroc
rămâne pe vechi ce ține de tainele omului
de secretele lumii – unele mai strânse
altele mai relaxate;
unele ca luciul de antracit
cu mulțime de fețe, – te gândești
văzând cum arată vreun mușteriu
care intră în hotel cu aerul
că ar reintra în tinerețe...
marți, 24 octombrie 2023
CARTE DE LA MAREA CASPICĂ