miercuri, 8 noiembrie 2017

MĂRTURII DIMPREUNĂ CU UN MARE POET ȘI PRIETEN




10-15.XII.1990

Zile la București. Rotonda Muzeului Literaturii Româna...  
Trei seri la muzeu: prima dedicată lui Nichita Stănescu, a doua – nouă, pruto-nistrenilor, a treia – lui Perpessicius. La ultima din ele a participat și Fănuș Neagu.
La USR, îi revăd pe Laurențiu Unici și Nicolae Manolescu.
Tratative sumare cu Mircea Dinescu și Eugen Uricaru (vizită la redacția „Luceafărul”).  Mircea Dinescu mă invită la seara-recepție dată în onoarea scriitorilor de limbă germană care au plecat, pe vremuri, din România, acum reveniți în vizită.
La revista „Luceafărul” – Eugen Uricaru, Gheorghe Pituț (acesta într-o stare depresivă de blând boem căzut la mare ananghie).
Tot pe la Casa Scriitorilor îi cunosc pe Adi Cusin și Stelian Gruia. Ultimul se frăsuia că este trimis ambasador în Ucraina, de parcă, de fapt, în SUA.
La recepție îi cunosc personal pe Octavian Paler, Ana Blandiana, Florin Iaru, Bogdan Ghiu, Gheorghe Istrate (ce om minunat!) și pe atâți alții. Firește, mereu în compania lui Petre Stoica, „vechea” mea cunoștință.
Dat fiind că ai mei au plecat mai devreme spre Știrbei, rămân la București, grație generozității lui Gheorghe Istrate, spre casa căruia are amabilitatea de a ne duce cu „Mercedesul” său luxos Mircea Dinescu, adus din Germania. Zice: „Îmi place cum mănâncă spațiul”.

10.XII.1992

Pe 4-6 decembrie, deplasare la Focșani, participând la Salonul Literar Dragosloveni. Cimpoi, Spinei. Peste ceva timp, a venit și Vatamanu, dar numai pentru a cădea în uitare de sine și a tot întreba plângăreț de ce nu-l iubește nimeni.
Alți participanți, oameni cu nume mult-spunătoare, aproape pornite a se… înlegenda pe la Focșani: Mircea Dinescu, Al. Piru, Eugen Simion, Gheorghe Istrate. Apoi Sterian Vicol, Dumitru Pricop, Ion Panait, Florin Muscalu, Cornel Fotea, Gheorghe Neagu…
Impresionantă seara de la Dumbrăveni și Gugești. Pelerinajul la Casa memorială Vlahuță, unde ne plimbăm cu șareta – hățuiește Fănuș Neagu, iar ceilalți cântăm: „Mână, birjar, și du-mă-n noapte…”
Moment. Gh. Istrate, nostalgicul, sensibilul, ușor înduioșătorul, se vâră printre hamurile căluțului de la șareta lui Vlahuță, trăgând alături de patruped la trăsura istoriei literare a Dragoslovenilor!
Pe aici veneau des Caragiale, Grigorescu…
Ca totdeauna, voia bună a întreținut-o duetul de poeți-guriști Panait-Pricop. Apoi formidabilii Pricop și Istrate care pot spune la infinit versuri de alți poeți,
La o librărie din Focșani se aflau 4 exemplare din cartea mea „Umbra ca martor”; autografe pentru Muscalu, Panait și Olteanu.
Orașul e simpatic, mai curățel ca altele.
Intenția de a dialoga cu Eugen Simion – amânată până la o eventuală vizită a mea la București. Se pare că aș putea alege ceva de pe bandă din cele discutate cu dl Piru.


27.XII.1994

Nu am notat nimic aici despre Saloanele de la Dragosloveni. Din nou cu frumos-dezlănțuiții focșăneni Pricop, Fotea, Panait, Cristea etc.
O după-amiază frumoasă la Suraia, localitate unde s-a vărsat sânge pentru pământul pe care comuniștii aveau să-l colectivizeze.
În nr. 48 al „RL”, Alex. Ștefănescu publică o microrecenzie la „Spunerea de sine”. Îmi vorbise de ea la Focșani Gheorghe Istrate, iar revista am luat-o de la Arc. Suceveanu. Presupun că Ștefănescu a avut sub mână cartea pe care i-o dădusem cu autograf Valentinei Tăzlăuanu.
La Focșani, Fănuș Neagu se lansează într-o diatribă bizară contra revistei „Contrafort”. Cică, ar fi foarte supărat și Marin Sorescu… Din cauza plasării sale, a lui Sorescu, abia al șaptelea într-o înșiruire de nume. Prozatorul zice că va scrie un demers, pentru ca să fie stopată finanțarea acestei publicații. I-am spus că ar fi păcat, dacă va face asta…  Luni, a apărut și nr. 2 al „Contrafortului”, în care public unele opinii sub titlul „Teoria și practica fragmentului”.
Gheorghiță Istrate încerca să atenueze supărarea... neconvingătoare a lui nea Fane. Apoi intră în recitalul-maraton declanșat de Dumitru Pricop, citind ambii, alternativ, din mulți poeți. 

8.XI.1996

Între 3-4 noiembrie, am participat la „Saloanele Dragosloveni”, ajunse la cea de-a 25-a ediție. Tabiet cunoscut: vizită la prefectură, masă la dl Topor, șuete îndelungi cu vorbărie – uneori ușor avariate, ca fond și formă – de-ale lui Nea Fane. Rețin o frază de a sa. Referindu-se la un coleg-gazdă, zice: „Mă uimește tânărul acesta care mai are timp să fie tâmpit”.
Gheorghe Istrate lansează două cărți în casetă, „Ritual/ Rite” (versiune româno-franceză) și „LV”, aceasta însemnând exact vârsta pe care a împlinit-o, în cifre romane.
Apoi, Casa lui Vlahuță de la Dragosloveni, de aici – spre Suraia, revăzând locuri și oameni dragi. În ajun, însă, am vizitat o fermă de fazani, cu o copioasă masă din bucate autohtone – fripturi de fazan, dar și de porc… O superbă doamnă Sonia, soția cantonierului, bună cunoscătoare de literatură, de un debit verbal niagarian, dacă e să ne referim la celebra cascadă…
La Saloane, prezența pitoresc-deșănțată a pictorului Lae Drăgușin, pe care, de prea multă vorbă și licori la care se dedă, a ajuns să-l numim: Drăgușitu. Mi-a schițat chipul, din câteva trăsături, pe un… fund de bucătărie! O! la ferma de fazani, într-un pridvor, se aflau stivuite, noi-nouțe, pregătite pentru comercializare, vede-se, mai multe funduri de bucătărie care, după exemplul pe care l-am dat eu, au devenit instantaneu material-suport pentru artele plastice: să fi văzut pe scriitori și alți prezenți acolo, cum stăteau cu fundurile în mână la coadă la abilul desenator Drăgușin, ca acesta să-i imortalizeze pe lemn moale de… nu știu ce fel de pom.
S-a întâmplat să revenim la o discuție deschisă cu Traian Olteanu și Florin Muscalu, după unele mici altercații din anul trecut, în special între ei și Vasile S.. Îmi iau pentru „Revista V”, în exclusivitate, dialogul cu Ana Blandiana.  

28.III.2000

La Fundația Culturală Română. Augustin Buzura, Zigu Ornea, Gheorghe Istrate, Angela Martin, Lucia Negoiță, Edgar Papu, Marcel Dinu, ambasadorul României la Chișinău.
Gheorghe Istrate, redactor la „Curierul românesc”, are grijă să mă aleg cu cele mai noi recente publicații, cărți editate de Fundație.

26.VI.2002

Odată la 2-3 luni, Gheorghiță Istrate îmi expediază „Curierul românesc”. Primesc numerele din mai și iunie, pe primul din ele Gheorghiță scriindu-mi: „Frate Leo, îți doresc o vară iluminată și inspirație bogată. Extrag din respectivul număr, decupez, și lipesc aici (din lene de a transcrie) o informație foarte măgulitoare pentru tărâmurile noastre ce merg pe muchie de cuțit între lumea a treia și civilizația la zi. Așadar, despre certificări IT: Conform raportului Global IT IQ, realizat de BRAINBENCH (firmă specializată în testări online, cu peste 3, 5 milioane de utilizatori înregistrați în întreaga lume), România se află pe primul loc în Europa la certificări IT. Cu un număr de peste 16 122 de certificări în 2001, urmată îndeaproape de Marea Britanie, cu peste 15 000 și de Bulgaria, cu 8 844 de specialiști, țara noastră se află, de asemenea, pe locul șase în lume, după SUA, India, Rusia, Ucraina (certificată în cadrul CSI) și Canada. La acest rezultat excepțional pentru inteligența românească, se adaugă 1750 de certificate în republica Moldova.
Ca o curiozitate, în Asia, Vietnamul, cu 1586 de certificări, depășește China (1325)”.

16.VII.2002

Au rămas neconsemnate Zilele Duiliu Zamfirescu de la Focșani. Gh. Neagu – organizator bun. prezenți: Constantin Ciopraga, Cezar Ivănescu (prin Vasilian Doboș i-am lăsat oferta pentru antologia de poeme), Magda și Petru Ursachi, Radu Cârneci, Ioan Adam, Vasile Andru, Sterian Vicol... Și, bineînțeles, prietenul Gheorghe Istrate, buzoian de la Limpeziș adoptat definitiv de Focșani.
Vizită la mormântul scriitorului (cimitirul de sud), modest, în comparație cu cel care a fot prototipul lui Tănase Scatiu.

2.III.2003

La USR, îl întâlnesc pe Gheorghe Istrate, necăjit, ce mai... – i se impune să părăsească locuința, dat fiind că s-au găsit moștenitori etc. Dea domnul să i se ofere ceva în schimb, oricum prietenul e deja ușor trecut de șaizeci de ani și... (Îmi amintesc că, în decembrie 1990, când am mas la generoasa familie Istrate, Gheorghiță îmi povestea că doamna sa, sculptoriță, încă nu-și revenise deplin din șoc după cutremurul devastator din martie 1977, care îi distrusese mai multe lucrări pe care le modelase, cioplise.)
Taclale, timp de 2-3 ore, cu Flora, Chioaru, Drăghici și Balogh la restaurantul USM, unde, cu titlu de excepție, prietenul Suciu îi permite să deschidem în „localul său” o sticlă de vodcă pe care o adusesem de la Chișinău. Nae îl invită pe Flora, întrebându-l îngrijorat: „Dar Leo are unde să rămână?” Ioan, la rândul său, amintește de camera de oaspeți. Eu însă sunt cu biletul retur în buzunar. Dar nu pot spune că nu m-a încălzit această atenție a prietenilor.

1-4.XII.2006

La Focșani, Festivalul Duiliu Zamfirescu. Puiu Siru, văzând că, spre sf. de an la Departamentul Cultură are în rezervă peste 100 de milioane de lei, convoacă scriitorimea: Nicolae Breban, Ion Mureșan, Ion S. Pop, Varujan Vosganian, George Istrate, pre noi doi basarabeni, focșăneni, gălățeni, râmnicusărateni, băcăuani etc. Mulți. E de povestit. Discuție, lansări de carte, pelerinaj la conacul lui Vlahuță.
Îl întâlnesc și pe Marin Codreanu care, vai, se miră că nu a știut că ne vom vedea la Focșani, pentru că mi-ar fi adus barem semnalul, barem câteva exemplare din volumul de proză de la Editura Muzeului Literaturii Române. Zice că, de regulă, se dau 30 de exemplare de autor, mie însă îmi va face o favoare – 60 de exemplare și, poate, un 5 milioane de lei. Să vadă.
Vestea că Sandu Condeescu e grav bolnav... Părea în toată sănătatea din lume, nu alta! Făcea sport, patina cu rotilele, la Neptun, călătorea... Să-l aibă Domnul în grijă și milă...


11-14.III.2007

Drum spre București, la ședință de Consiliu USR. Merge și Serafim Saka, are treburi în metropola dâmbovițeană. Arcadie, Cimpoi. Chiar în fața Gării de Nord, de la Adrian Alui Gheorghe auzim o veste cutremurătoare: Lucian Alexa este internat cu cancer la faringe! Ce să zici, ce să faci?!
La București – diverse puneri la punct de probleme: corectura de la „Ideea europeană”, alte 50 de exemplare din „Ultima călătorie a lui Ulysses”. Primesc cărți de la Gheorghe Istrate, L. I. Stoiciu și Bogdan Ghiu (de la acesta, prin intermediul lui D. Sociu).
Ședința – scoaterea din Comisia de Validare a celor vreo 3-4 președinți de filiale care, de fapt, fuseseră aleși prin vot secret. Manolescu apasă, concomitent, pe accelerator și frână, ușor dictatorial. Moldovenii (ieșenii) – supărați că nu au rămas cu niciun reprezentant în respectiva comiție – V. Stancu, președinte, părăsește lista, Mircea Diaconu este exclus sub pretextul că nu s-a prezentat la nicio ședință. Același lucru plana și asupra lui Vitalie Ciobanu (a fost doar la una), însă noi am insistat să rămână, totuși. Gheorghe Istrate, Aurel Buiuciuc propun să mă includă pe mine! Ce, sunt smintit, plus o eventuală neînțelegere cu unii? Las’, dom’le, sunt alții ahtiați de a intra (oriunde).
Drumul spre Iași – cu Cezar Ivănescu, Lucian Vasiliu, Cassian, Valeriu. Aproape șase ore de taifas cu registru amplu, ceva coniac și bere. Cenaclu CFR! Conductorul de vagon intersiti (tren bun) – dl David, cunoscător de literatură, în special – poezie. Lucian, ca de obicei, de la un moment încolo se dezlănțuie – la Bârladul său natal cumpără conținutul unui coș întreg cu ce avea în el o târgoveață ambulantă. Mai repetă isprava, fata „creând” o nouă ocazie.

6.IX.2007

Scrie prietenul Gheorghe Istrate:
Dragilor dragi, Leo & Arcadie, 
Litera mea intimidată vă sărută vârful peniței despicate peste Prut.
Cât de subțire e să mulțumesc pentru darurile voastre aurifere pe care eu le îmbrac doar în Negru si alb! Hai, mai trimiteți-mi lumini lunare (rubrici !) și chemați-mă, Doamne, măcar pentru o minută în Chișinăul vostru (nostru) fantastic, pe care îl miros de 67 de ani, dar pe care nu l-am pipăit niciodată. Chiar există? Răspuns răspicat: există, dovada că voi existați! Dați-mi niște pietre străvechi să le sărut (când / dacă voi veni !), fiindcă în lucarna lor secretă noi ne întrevăzusem demult, pe când Prutul încă își mai proiecta artera-aorta voievodală. Și, rogu-vă, mai înhămați și alți harmăsari si harmăsărițe la oghiala asta a noastră sufletească: Negru pe alb...
Cu mulțămiri limpezișiene, vă imbrățoșează
                                                                Gheorghiță Istrate
Rar Om, rar Port, rar Prieten ca Marele Gheorghe Istrate!

19.IX.2007

Gheorghe Istrate îmi spunea, la București, că bietul Fănuș Neagu e pe cale să se topească. E deja în cărucior. Un cancer, dublu, inclusiv la prostată... Ce poți face, dragă Fane?...
 Duc mai aproape de bun sfârșit o nuveletă. Titlul i-ar fi „Cu spatele la oglindă”, însă pus pe față el ar deconspira finalul. Astfel că-l las „ascuns”, căutând altceva. Cred că volumul de proze scurte și scurtisime e unul destul de bun. Voi începe a publica în presă. De altfel, în „Contrafort” am și publicat „Peștișorul de Dâmbovița”, am trimis „Fetele de pe Calea Victoriei”. Altele – la „Limba română”, „Tribuna” (solicitate, de acolo, prin intermediul Irinei Petraș).
Mi-a solicitat proză scurtă și Gheorghe Istrate pentru revista „Alb și negru”, pe care a întemeiat-o și o redactează (dacă mai apare, pentru că prietenul îmi spune că e pe cale să nu mai aibă bani de la... Cică, va căta alte posibilități...)

21.IX.2008

În fine, Gheorghe Istrate, prin computerul fiului său, îmi trimite poemul pe care să-l traducă cineva în rusește, însoțit de scrisorica următoare:

Draga Leo,
Zis si Zeo,
Din rărunchi țipa-voi: Help!
Să-mi transferi verbuțul sterp
(Pentru asta-ți mulțumesc!),
Pe ecartament rusesc !
Sărutul meu Basarabiei necunoscute, însă perpetuu purtată în inimă.
                                                                                      Gh. Istrate

Ca totdeauna, emotiv, cu epitete generoase la adresa noastră, care, uneori, ajung la exagerare... poetică, ceea ce, de fapt, îl caracterizează deplin pe bunul român de la Limpeziș. (Ce nume predestinat poeziei – Limpeziș!)


21.X.2008

Îi scriu Miroslavei Metleaeva:
„Uite care e problema  – colegul, prietenul nostru bucureștean, Gheorghe Istrate, intenționează să-și editeze cartea unui singur poem dramatic, OMUL ÎNTRERUPT, în mai multe limbi. Până în prezent, are traducerile în vreo 15 limbi, am înțeles eu, și, bineînțeles, fiind prietenul nostru, ține mult să insereze și varianta în rusă. La o adică, este gata să plătească și un anume onorariu. E drept, nu l-am întrebat cât. Astfel că, daca ție îți place textul și dorești să-l traduci, ar fi excelent! în caz că ești prea ocupată, poate îmi dai adresa unui alt coleg rus, care ar cunoaște româna, să-i propunem lui.  Pe de altă parte, nu e o graba, astfel că poate aștepta până îți faci tu timp. Ce zici?
    Cu gânduri luminoase...”

Motto-ul poemului dramatic „Omul întrerupt”:

Trup trăitor prin cuvinte
cărțile mele-s morminte
alb ridicate peste rambleu
ele sunt micul meu mausoleu.
(4 apr.2003)

13.III.2009

La București, ședință de consiliu.
Îl întâlnesc pe Gheorghiță Istrate, oferindu-i poemul „Omul întrerupt” în traducere rusească. Dramatic, trist text. E un memento mori care începe încă de la... pre-nașterea pruncului, care zice din amnioticul matern: „Mai am o oră și voi fi azvârlit înlăuntrul universului vostru. O oră mai e – și mă voi înnegri de prea multă lumină!...”
Ceva mai departe: „De-aș avea buze aș rosti dimineața îngerului negru deodată cu mine zămislit, de-aș avea mâinile în afară aș lumina – vreau să deschidem farmacia zăpezii”. Un pluri-dialog între Dumnezeu, părinții fătului și fătul în pre-nașterea sa. „Nenăscutul: Pipăi prin voi literele păgâne circumscrise ca o temniță filială: nu sunt decât o particulă a morții. Mireasma creierului meu virgin acuză: noli tangere circulus meos!”
Un poem al disperării... senine. Cutremurător.

3.IX.2017

 O veste zguduitoare: în faptul dimineții, în lumina ei abundentă, s-a stins Gheorghe Istrate! Acum câteva zeci de minute, la 11.30, precum spune o postare de pe facebook. Au trecut aproape zece ani de când i-am citit poemul dramatic „Omul întrerupt” – un titlu cât un tom de filosofie existențială! Azi, din nenorocire, a fost întrerupt Omul, Poetul, Prietenul... Iar în finalul acestui poem tatăl, unul din personaje, spune:  „M-am uitat în foc și-am văzut genele tale privindu-mă. Moartea însăși e o împărăție cu lacătele mereu descuiate și fără pază. Până la tine oasele mele nu se țeseau nici cât pulberea drumului. Într-o zi albă eu voi fi tu, într-o zi neagră eu voi fi eu...”
Poem tradus în aproape douăzeci de limbi și pe care și-l dorea carte aparte în polifonia vocilor lumii. Nu știu dacă a reușit să publice acea carte-poem... Sper să aibă grijă de ea fiul Poetului.
...În faptul acestei dimineți cu lumina abundentă în care vibrează, paradoxal până în timpanele cerului,  arghezianul motto a toate: Niciodată toamna nu fu mai frumoasă/ Sufletului nostru bucuros de moarte...
Îi dau trista veste și lui Lucian Vasiliu, care se pregătește să plece spre Iași după încheierea „Bookfest” la Chișinău. Îi spun că spicuiesc secvențele cu prietenul nostru Gheorghe Istrate de prin înscrisurile anilor care s-au adunat, s-au tot adunat. Lucian îmi răspunde neamânat, zicând că așteaptă textul în cauză pentru revista „Scriptor”. Despre ființarea și  plecare a lui Gheorghe Istrate, uriaș OMPOETPRIETEN...


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu