marți, 18 iulie 2017

POEME DIN PREAJMA MĂNĂSTIRII LUI MANOLE




Căderea în comă

La cu totul altceva se gândea lumea când
apostolul își anunță tratatul despre faptele ierbii

și ale fluturilor. (Pur și simplu
așa îi veni trimisului să conferențieze
în baza dreptului
și stângului
universal.) Numai că de fapt
nu avea să vină vorba atât de fapte
cât de ceva lapte
dar mai ales despre lăptiugă
niscaiva ruine parcă (și parce)
de oarece consecințe subînțelese (de regulă
în cea mai mare parte neînțelese)
după care
aproape în disperare de cauză (și călăuză
spirituală) predicatorul
prinse a schița niște gesturi ciudate
amenințătoare
până la urmă intrând iremediabil în
comă ideatică.

Piatra sisifică și pietre la rinichi

Grație (sau... din cauza?) supraefortului necesar de-a
urca și de-a tot relua împinsul pietroiului spre culmi
Sisif nu poate face pietre la rinichi – de cum apare vreun început
un fir două de nisip în rărunchi
supraîncordarea trupului său le elimină
încât Sisif are rinichii curați
ca la naștere.
                    Însă unii răutăcioși zic că
starea perfectă a organelor în cauză
se datorează faptului că – prin blestem – Sisif
nu are barem o pauză pentru un pahar de vin
nu că pentru chefuri în draci
fără măsură
care atacă rinichii ficatul
agravând blestemul
îngrelând păcatul...

Kazimir Malevici – o imagine la aniversară

În cunoștință de alb
departe
un om
prin albul zăpezii parcă
poartă
un imens drapel invizibil.

Fragment despre feminism

În garsoniera... (Pardon, madam!
de ce – garsonieră și nu – madamieră?)...
                                                              În fine
în odaia cu aproape toate comoditățile (cealaltă parte a
acestui cantitativ aproape referindu-se firește la incomodități
din păcate existente și ele) odaia
ce miroase a tutun ieftin (ah, nemiloasele accize ale
monopolului de stat ce chiar stă pe loc!) și a bilete de loterie
madama învârte la caterinca ronțăitoare a
râșniței de cafea. Din boxe Sanyo – ceva Chopin
bineînțeles bruiat de râșniță
hărăzind o muzică ce nu-ți aduce fericire
chiar de-ai fi tu regina nimfomanelor (sau nimfetelor?)
Marlyne Monroe cea care
suflată de jos de ventilatoare
a prefigurat nudismul postmodern transamerican. De altfel cândva
ea însăși morăriță de cafea
colecționa postere cu dezlănțuita musculatură a starurilor
pe când în fața oglinzii
de sub cagulele sutienului
își lăsa liberi la vedere oacheșii sâni
imaginându-și cam cum ar cocheta în păcatul dintâi și
când părinții nu-i erau acasă
strigând: Ecce mulier!
                                  după care
ca din senin
exulta într-o bucurie  mai că mistică
parcă fără motiv
la fel de neașteptat urmată de neagra melancolie a lui Berlioz (nu
nu cel din Maestrul și Margareta lui Bulgakov
ci francezul dezlănțuit) pe care-l alerga pe clapele pianului.  – Ah!
cât a tot studiat muzica
mâinile ei gingașe degetele-i subțiri cu minusculii lor pași/ pășuleți
au parcurs sute
sau poate mii de kilometri de claviatură alb-neagră
fără să ajungă undeva...


Creier și aripi

De la o zi la alta
(sau poate de pe o zi pe alta)
te (mai) întâmpli cu ființa (așa e
din an în paști trăiești câte-o bucurie foarte întâmplătoare...)
și gândul că încă mai trăiești
te face să crezi că ai pierde timpul ce ți-a fost dat
te-ai preda amintirilor
pentru că deja întâmplarea-ți cu ființa și ființarea e de fapt
existență înfrigurată în orizontul brumat al bătrâneții (ce cuvânt
de neocolit!...) indiferent dacă e cvasimoarte ce evită deopotrivă lauda
și rechizitoriul. Așadar
fără a pierde timpul cu rememorările
viața... stop! O altă formă ar fi mai adevărată: spre a nu pierde viața
ar fi bine ca aceasta să fie inofensivă ca uitarea însă
aici există riscul să cazi în totdeauna imprevizibila
și nedorita libertate a lehamitei cu subversiva... disperare
ce articulează de-a valma tot ceea ce e însuflețit
cvasiînsuflețit sau neînsuflețit este – îți șoptește
îngerul filosof(iei) cu aripi răsărite din creier
îngerul pe seama căruia ironizează zeul ăla cu aripi la antipozi
adică la glezne: „Noi (to-o-o-ți!) nu ne putem crea o idee
despre ceea ce este o idee dar
credem că chiar filosofăm” zice malițios Hermes
cel obișnuit de a-și plăti toate dările dar
și luările de atitudine. Iar în atare polemică
e bine că zeul filosof(iei)
cu aripile purcese din creier e cum se spune surd
aripile crescându-i chiar prin urechi.

Umor despre umor

De când s-a despărțit de iubită
a dat-o în umor negru
crispat.

Ah când era împreună cu iubita
o ținea într-un umor trandafiriu
uneori curcubeic
arcat
peste vesel scârțâitorul lor pat...

Năluca și norocul

Ah, nălucă ce fuge! – E Venus din Milo
cu brațele ciunge
femeia ce fuge
de-și zdruncină sânii
de-și zdruncină sânii!

E Venus din Milo femeia ce fuge
să-și prindă norocul cel fără de milă –
dar nu-l mai ajunge
nu-l mai ajunge!...

Pe înțeles­?

Acum un timp
o dimineață sau o amiază
o chindie o înserare sau un miez de noapte
mi-am dorit foarte mult să scriu un poem
și (vezi ceva mai jos) chiar l-am scris:

Doamne Dumnezeule
a cărui respirație sporește presiunea atmosferică
iartă-mi indiscreția și posibil impertinența dar
îndrăznesc să întreb:

Doamne Dumnezeule Atoatecreator
să mi se fi întâmplat mie să scriu vreun poem
în care eu nu Ți-aș fi pe înțeles?...

Punct de contact

Îmi dau seama – e greu
pricep – nu e ușor
iubite cititor
dar sper
            în curând
să ai manualul
Studiați poezia lui Leo Butnaru fără profesor.

Turnul sofiștilor

…sigur
pământul stă sigur pe spatele unei
fantastice broaște țestoase care
la rândul ei
se sprijină pe spatele unei alte țestoase
și tot așa
în jos
un întreg turn de țestoase
una
peste
alta
ultima dintre țestoase sprijinindu-se
sigur
pe pământ – însă
de cealaltă parte a lui
opusă turnului.


Rimă

rimă – tu mică iapă de tracțiune
reușești să duci unele poeme până la bun sfârșit –
sfârșindu-le;

opintești la sonete obrintite
ca la o grapă de dragul grapei
și gropii
ca la o boroană fără bornă;

îmbumbi epigrama ca pe o jiletcă strâmtă
rimă – tu regină a morții
pardon – a nopții
(poeziei)

tu care probabil
ai și simțul umorului...

Înțelesuri

Când se întâmplă să nu scriu despre gramatică
despre cuvinte înaripate
sau propozițiile subordonate circumstanțiale de loc
de timp, de mod, de cauză, de scop
despre  circumstanțiale condiționale
concesive, consecutive
sau despre simple propoziții circumstanțiale de poezie
ci scriu despre Homer
ori Socrate
să zicem
toate celelalte pur și simplu se subînțeleg ca

supra-înțelesuri...

Un comentariu:

  1. Bună ziua,
    Mă numesc Maricel Chișcă și sunt autorul blogului – revistă online de poezie ParnasXXI (https://parnas21.blogspot.ro/). În cazul in care doriti “să construim” impreuna o pagina de autor care să vă fie dedicată, am rugămintea să îmi trimiteți pe adresa de e-mail deierisideazi@yahoo.com 3 – 4 poezii care vă sunt dragi, o scurtă prezentare a d-voastră (biografie, publicari, blog, pagina facebook) precum și o fotografie.
    O zi frumoasă.

    RăspundețiȘtergere