Poetul, prozatorul, eseistul şi traducătorul Leo Butnaru, confratele nostru de la Chişinău, ne anunţă iminenta apariţie a unei excepţionale lucrări: o antologie cu valoare recuperatoare, estetic şi moral deopotrivă, pentru două literaturi în egală măsură, rusă şi română. Istorie literară, istorie politică şi destine umane se suprapun într-un cutremurător tablou de epocă. Avangarda literară rusă, strivită în GULAGUL sovietic, este reconstituită şi în limba română. Leo Butnaru nu e la prima întreprindere de acest fel.  (A „românizat” două volume Avangarda rusă (2006; I – poezie, II – proză, teatru), alte două Miniatura poetică rusă (2006), antologia 100 de poeți ai avangardei ruse (2008), antologia Avangarda rusă. Dramaturgie (2011), cărți de versuri, proză și eseuri de Velimir Hlebnikov – Ochii din orbita rănilor (poeme, eseuri, 2003), Ka (proză, teatru, eseuri, 2005),”Joc în iad și munca-n rai” (2008), Aleksei Krucionâh – Ironiada jertfei vesele (poeme, eseuri, 2006), Leonid Dobîcin – Întâlnirile cu Liz (proză, 2007), Vladimir Maiakovski – Eu și Napoleon (poeme, 2008),Vioara și ceva nervi (poeme, 2011), Marina Țvetaeva – Singură în noapte (poeme, 2011), Ruboko Sho – Libelula ce-a-nvățat zeii iubirea (tanka erotice, 2008), Ghennadi Ayghi – Chipul-vânt (poeme, 2003), Alunecări de vise (poeme, 2004), Mai pur ca sensul (poeme, eseuri, 2005), Igor Bahterev – Lu (poeme, 2006), Ian Satunovski – Lupii de-ne-vorbit (poeme, 2007), Viaceslav Kuprianov – Adevărul coliviilor (2009), Aleksandr Tkacenko – Vorbire directă (2009), Ivan Ahmetiev – Speriat de aplauze (2009); Poezia avangardei ucrainene (Antologie) – Revista “Vatra”, nr. 3-4, 2010; Evgheni Stepanov Istoriograf mie însumi (poeme, 2010), Boris Levit-Broun Printre alinieri de rânduri strivite (poeme, 2011). conform http://ro.wikipedia.org/wiki/Leo_Butnaru) Niciodată pînă acum, însă, adevăratele dimensiuni ale holocaustului axiologic şi cultural al bolşevismului, exponenţial pentru tot spaţiul european infestat de ciuma roşie, nu au fost atît de fără echivoc înfăţişate. Mai mult ca oricînd, dimensiunea literară a volumului alcătuit se proiectează pe alte două dimensiuni: una a atrocităţii criminale a regimului bolşevic şi una a exemplarităţii morale a unor destine tragice. Aşadar, am putea spune, o antologie “3 D”! Dar pe care pentru a o citi nu e nevoie de ochelari speciali, ci doar de o anume stare de spirit şi de conştiinţă. În ce mă priveşte, pe lîngă recunoştinţa pe care o binemerită, nu pot să-mi reprim şi un sentiment anticipat de frustrare, generat de faptul că antologia – un adevărat dar, poate inconfortabil pentru unii, cu siguranţă, însă, necesar pentru toţi –  apărînd la Chişinău, probabil aici va fi aproape imposibil de găsit.
        Dar, mai bine să citez, în avanpremieră, din prefaţa (semnată, firesc, tot de Leo Butnaru) acestei antologii de umbre/urme care, miraculos şi exemplar, strălucesc azi, în alt ceas al istoriei, ca un memento necesar:

              “…mulţi au fost lichidaţi de NKVD (Comisariatul Afacerilor Interne) sau au murit în GULAG – iată martirologiul nici pe departe complet al scriitorilor  avangardismului rus, căzuţi jertfă regimului de stânga, bolşevic: Boris Nikoliski (1919), Nikolai Gumiliov (1921), Nikolai Burliuk (1921), Iuri Deghen (1923), Vladimir Şileiko (1930), Aleksandr Iaroslavski (1930), Vasili Kneazev (1937), Konstantin Bolşakov (1938), Nikolai Oleinikov (1937), Volf Erlih (1937), Igor Terentiev (1937), Venedikt Mart (1896–1937),  Ivan Afanasiev-Soloviov (1938?), Osip Mandelştam (1938), Aleksandr Arhanghelski (1938), Adrian Piotrovski    (1938), Dmitri Kriucikov (1938), Nikandr Tiuvelev  (1938?), Serghei Tretiakov (1939), Benedikt Livşiţ (1939), Vladimir Riciotti-Turutovici (1939), Gheorghi Ciulkov (1939), Artiom Vesiolâi (1939), Konstantin Olimpov (1940), Serghei Budanţev (1940), Aleksandr Vvedenski (1941), Serghei Nelhiden (1942), Nina Habias-Komarova (1943?), Ivan Gruzinov (1942), Aleksandr Tufanov (1942, lăsat să moartă de inaniţie pe pragul unei cantine raionale), Grigori Şmerelson (1943?)… – ca să amintim doar o parte din cele peste 50 de nume ale autorilor incluşi în prezenta antologie-martirologiu… Dar suferinţele Annei Ahmatova, umilinţele la care a fost ea supusă?… Poetesa mereu interzisă de cenzură în anul 1921 îşi pierduse fostul soţ, pe poetul Nikolai Gumiliov, executat de bolşevici în urma unei acuzaţii nefondate. Iar în anul 1935 este exmatriculat din Universitatea din Leningrad şi arestat fiul lor, Lev Gumiliov. În 1937 este restabilit la Universitate, însă în martie anul următor este arestat din nou şi condamnat la 5 ani de GULAG (Norilsk, după Cercul Polar), unde munceşte în minele de cupru. În toamna anului 1944 se cere voluntar pe front. În 1945 – restabilit în Universitate. De ziua revoluţie bolşevice, 7 noiembrie 1949, este arestat din nou şi condamnat la 10 ani de GULAG. Reabilitat în 1956, cu trei ani mai târziu după ce moare Stalin (…)”

               ”Dar îngrozitorul destin al Marinei Ţvetaeva?… În anul 1920, la casa de copii îi moare fiica Irina. În 1939 îi este arestată sora Anastasia, iar la sfârşitul lunii august – fiica Ariadna, care avea să petreacă în închisori şi lagăre circa 17 ani. În luna noiembrie îi este întemniţat soţul Serghei Efron. Marina Ţvetaeva îi scrie personal lui I. Stalin, spre a clarifica situaţia fiicei şi a soţului, dar nu primeşte răspuns. În iunie 1941 se întâlneşte cu prietena-colega sa de suferinţă Anna Ahmatova, iar pe 8 august, împreună cu fiul Mur, pleacă în evacuare. Iată cererea Marinei Ţvetaeva, datat 26 august: „Consiliului Fondului Literar. Rog să fiu angajată în calitate de spălătoreasă în ospătăria Fondului Literar ce urmează a se deschide”. Nu este acceptată. La 31 august – se sinucide. Locul înmormântării sale nu este cunoscut. Peste puţin timp, soţul, Serghei Efron, este executat prin împuşcare… După terminarea şcolii secundare din Taşkent, fiul Gheorghi revine la Moscova, unde se înscrie la Institutul de Literatură. Este mobilizat pe 1 februarie 1944. Rănit în Letonia. După spitalizare, revine pe front. În iulie 1944 moare în regiunea Vitebsk. Anastasia Ivanovna, sora mai mica a Marinei, se află în GULAG mai mulţi ani, fiind eliberată abia după moartea lui Stalin, însă îi fuseseră confiscate şi distruse toate manuscrisele. Ea, ultimul membru al familiei Ţvetaiev, se stinge în 1993…”
                În sfîrşit, (în sfîrşitul evident provizoriu al acestei avanpremiere a unui început), nu ne rămîne decît să sperăm împreună cu Leo Butnaru că:
                “Se poate spune cu certitudine că, („exact!”) după o sută de ani, şi în Estul Europei a venit, în fine, timpul valorificării şi sistematizării istorice neconstrânse, necenzurate, obiective a fascinantei fenomenologii de reînnoire a discursului literaturocreator, numit avangardă (avangardism) care este supus(ă) discernerii, reevaluărilor, abordărilor din multiple unghiuri de apreciere pe care „le  sugerează”, să zicem, permanentul proces de contemporaneizare a concepţiilor estetice, artistice al(e) lumii ca civilizaţie (…)”
                  (citeşte tot despre, aici: http://leo-butnaru.blogspot.com/2011/08/o-antologie-in-curs-de-aparitie.html)